Tarile Baltice in 24 h. O mare nebunie!

Asta a fost una dintre cele mai tari și provocatoare experiențe pe care le-am trăit alături de un nebun.

Nu, nu era iubitul meu :))) Va invit sa citiți una dintre cele mai animate experiențe din viața mea. Țările baltice in 24 h. Ritm, schimbări de anotimpuri… provocare, teama și curaj. 

Vilnius! Oraș mic, liniștit, de vizitat rapid intr-o zi. Eram cazata undeva la vreo 25 km de oraș împreuna cu mai mulți prieteni. Am avut zboruri diferite, deci nu am ajuns in acelasi timp.

vilnius

Despre Lituania am sa va vorbesc mai multe alta data. Acum am sa abordez global Țările Baltice și aventurile trăite in 24 h strabatundu-le. 

Erau niste doamne drăguțe in locul pe care il frecventam. Făceau de mâncare. Le mulțumeam mult, mult pentru delicioasa mâncare. Masa era momentul meu favorit al zilei. Cât entuziasm când vedeam salata! Îmi umpleam farfuria cu vârf de fiecare data. Doamnele de la bucătărie își completau vorbele și imi spuneau : “cum de mănânci așa mult și arați așa de bine?!? “ Am ras și le-am spus ca fac sport acasă. 

mancare lituaniana

Un prieten din Lituania vazandu-mi check-in-ul mi-a dat un mesaj sa ne vedem la o cafea. Un altul din Croația era in vizita prin Vilnius și voia sa ma vadă…sunt o prietena straina tare rea. Nu m-am văzut cu niciunul. 

Am vrut sa văd peisaje noi. Pentru mine, o saptamana in Vilnius era deja prea mult. M-am decis sa plec spre Riga, Letonia. Mi s-a mai alăturat un prieten in călătoria mea. Intre noi fie vorba, eu aveam de gând sa o fac oricum singura dacă nimeni nu voia sa ma insoteasca.

Ne-am dus sa ne luam la revedere de la ceilalți. Era o seara ploioasa. Prietenii erau la sauna dezbrăcați și uzi. Încercam sa stau departe de ei, dar ma trăgeau in brațele lor. “Fantastic, Angi. Haine ude”. 

Un lituanian care avea un corp superb și se antrena continuu cât am stat acolo ma complimenteaza ca sunt frumoasa, minunata, ca am un zâmbet fermecător. :))) Ii zambesc. Știam ca nu o sa ne mai vedem niciodată. Sau poate o data. Mi-a promis un drum prin Bucuresti in  Noiembrie. M-am obisnuit sa ma detasez de oameni. Cunsc atat de multi, dar accept faptul ca nu am sa ma intalnesc poate niciodata in viata asta cu unii dintre ei. Lituanianul, ca de el vorbeam, toată săptămâna aia ma gâdila încontinuu pana cădeam pe jos de ras. Au ajuns ceilalți sa creadă ca suntem împreuna. Oficial eram la panoul cu bârfe. Când mi s-a comunicat asta am fost surprinsă și am negat.

Sa va lămuresc. Nu, nu eram împreuna. Doar ne înțelegeam foarte bine și făceam sport împreuna. Ah si m-a invatat niste cuvinte in rusa de nereprodus pentru ca nu suna dragut in romana. 

2 prietene pe care mi le făcusem, lituanience, ne-au dus in noaptea aia in oraș. Da, ne-au dus, pe mine si pe tovarasul meu de calatorie. Sa-i spunem domnul D. 

Am ajuns noaptea in Vilnius, oras.  Eram in McDonalds. 

El vorbea la telefon cu prietena  lui : “da, iubito, sunt cu un prieten. Mănânc ceva sanatos, normal. Am și salata aici…un ardei”, ii spunea el in timp ce își admira imensul Hamburger. 

M-am abținut sa nu rad. O mintea de 2 ori. In primul rand, era cu o fata, eu, nu cu un baiat. In al doilea rand, numai sanatos nu se numea ce manca el. Eu îmi savuram cafeaua imensa și priveam pe fereastra. “Oh, Vilnius. Viața frumoasa plină de aventuri. Mulțumesc, Univers pentru tot ce am. ” Zâmbeam. 🙂 

Pana ne-am hotărât cu ce autobuz sa plecam, pe ce locuri sa stam… ne-am trezit ca nu mai erau locuri disponibile. Ramasesem fără bilete!  Pff. O incurcasem. Singuri in noaptea Vilniusului. Mulțumesc, Doamne ca întotdeauna am bani. Deja mintea mea lucra rapid. Caut repede cazare pe booking și rămân undeva in noaptea asta.

Totusi…nu am facut drumul asta degeaba. Vreau sa vad Riga! Ne găsim intr-un final bilete la o alta companie de transport, luam fără sa gândim prea mult și ne îndreptam spre autogara.

Căutam oameni și ii întrebam dacă e autogara corecta. Ei tot încercau sa ne explice ca era singura autogara a orașului, deci nu aveam cum sa greșim. 

Cu chiu cu vai ne-am urcat in autobuz…nu eram sigura ca e autobuzul corect, dar atâta timp cât șoferul ne-a lăsat sa stam și mergea la Riga, pentru mine era perfect. Am dormit tot drumul. Tipic mie, dorm oriunde și oricând sa-mi adun energia. Habar nu aveam ce urma sa mi se întâmple. 

Ajunși la 6 dimineața in Riga, ploua. Îmi luasem deja cazare la un hotel din Vilnius cu gândul ca ne întorceam noaptea înapoi…așa credeam. Mai ales ca a doua zi aveam avion. Nu am mai ajuns la cazare. Aventura acum începea. 

Ploua torențial in Riga, dar asta nu-i lua din frumusete. Pentru mine este cea mai frumosa capitala din țările baltice. 

Imi pun gluga in cap, iar domnul D. fesul si plecam prin oras. Nu dadusem 14 euro degeaba, trebuia sa vad cu orice pret orasul. Am vazut o cladire inalta si ne-am decis sa mergem acolo pana in varf. Asta era doar inceputul. Apoi aveam sa aflu ca tovarasul meu de drum era innebunit sa se catare pe cladiri inalte, cu liftul, pe scari, dar sa fie mereu cat mai sus. 

riga

Eram cățărați in vârful clădirii. El insista sa-i fac poze și nu era de acord cu niciuna făcută de mine. 

riga

Țipam ca mi-au înghețat mâinile și nu mai puteam…nu ma asculta. Era prea preocupat sa-și facă poza perfecta la înălțime. Mintea mea” imi inteleg prietenii cand spun ca-i exasperez cu pozele mele”. 

Ah. Admiram in acea dimineața ploioasa Riga de sus. Ce oraș frumos! Poate o sa mai vin aici mai liniștita, intr-o alta companie mai plăcuta. 

riga

Ma alerga de-a dreptul prin oras catre si in caldiri cat mai inalte. Toate erau inchise ca astia nu lucreaza sambata. Am rămași blocați intr-o clădire cu multe etaje pe scarile de urgenta. Toate usile erau inchise. Doamne! Eram intr-o țara straina cu un nebun. 

Mintea mea: “Bravo, Angi! Numai tu puteai sa ajungi in astfel de situații “.

Eram sătulă sa alerg prin oraș după clădiri înalte. Alergam pe la un semafor și bomăneam: 

Eu: Ești un idiot!

El: Ce ai spus?!?

Eu: Am spus ca ești Idiot. 

El: Multumesc! Și tu o răsfățata! Nu te-as suporta zilnic! 

Eu: Ce crezi?!? Nici nu trebuie sa ma suporti! Nu mai pot! Am înghețat. Nu-mi pot mișca degetele, sunt amorțită, obosita, înfometată, sunt uda din cap pana in picioare și am apa in adidași. Balteste apa!  Am bășici la degete.

Dumnezeu ne-a dat in cale o umbrela. Am găsit-o pe jos intr-un tunel. 

 Biserici maiestuoase, culoare, energie. Riga.

Ne învărteam prin jurul unei biserici. El cauta o scara laterala a bisericii care sa ne ducă in vârful/ turnul acesteia. Ma tot uitam la ceas…imi era teama ca pierdem autocarul. Ne decisesem sa plecam in a doua jumatate a zilei catre Talin, Estonia. 

Mi-am cumpărat un lanț cu copacul vieții și pietre amber specifice țărilor baltice. Arată ca o tinichea ieftina, dar are atâta semnificatie  pentru mine. amber riga

Ce iubesc in străinătate la mijloacele de transport este confortul: tabletele de pe  scaune cu filme și desene animate, servirea constanta cu gustari, cafea, ciocolata calda. 

Ajungem inapoi in autogara uzi fleasca. Vedem un anunt: “Talin 5 euro!” 

Hai sa vedem și Talinul! 

Când sa ne luam bilete, am dat peste 15 euro pe ele. Ma durea capul. Pana la urma, tot eu sunt cea care a dat 17 euro pentru o intrare in muzeul lui Van Gogh din Amsterdam. 

In drum apre Talin începe sa ningă. Mintea mea minunata: “Normal, Angi, doar mergi tot spre Nord. Off…dacă rămân pe aici înzăpezită și pierd avionul către țara. ” Viscol, zăpada…frig…îmi era tot mai teama.   Eram îmbrăcată ca niciodată in viața mea. Aveam pulover, geaca de piele, geaca de fași, eșarfa. Îmi era frig rău. 

talin

Coboram in Talin. Viscol. 

Primul pas a fost sa ne interesam de bilete înapoi către Vilnius. Aveam noaptea autocar la ora 22 si am platit pentru el 24 de euro. Mintea mea: “Dai naibii de bani. Acasă. Acasă. Curând acasă. “ 

talin

Ok. Hai sa mergem prin oraș. Oamenii vorbeau in rusa. Acum nu știu ce talente mai zac in mine, dar înțelegeam ce vorbeau oamenii…înțelegeam. Am la baza puțin vocabular bulgar și se potriveau cuvintele. Oamenii îmi vorbeau pe rusa, eu le vorbeam pe engleză și îi înțelegeam pe bulgara. 

Ma bucuram de Estonia. O capitala mica in care Rusia are inca mare putere si control.  El, domnul D., avea ca obiectiv suprem sa vada cel mai inalt varf al orasului. Ma târa prin oras sa se catare pe turnul televiziunii.  talin

Eu nu mai puteam…eram congelata. Imi schimbasem incaltamintea, dar hainele tot ude imi erau, iar acum zapada se aseza pe mine. 

El: Nu am văzut nimic interesant prin Talin.

Eu: Nimic?!?? Adică nu te-ai cățărat pe nicio clădire. 

Dupa ce am vazut mai multe obiective prin oras, voiam sa ma introc in autogara. Abia ma miscam. El, dornic de a fi la inaltime, ma trage sa intram intr-un hotel. Oamenii aratau la 4 ace in holul acestuia si noi…Luam liftul si domnul D. selecteaza ultimul etaj. Acesul catre ultimul etaj nu ne era permis. Eu eram fericita pentru ca era cald iar degetele mele se dezamorteau. El era suparat.hotel in talin

Plictisit de gura mea sau pur si simplu dorind sa-si urmeze calatoria singur, ma indruma catre autogara, ma paraseste acolo cu bagajele, iar el pleaca sa gaseasca cel mai inalt punct din oras, turnul televiziunii!

Eram singura in autogara din Talin. Stăteam cu picioarele pe un calorifer sa ma dezghet. Tovarășul meu rătăcea prin oraș, iar ora de plecare a autocarului se apropia. 

  Învârtindu-ma și căutând autocarul dau de o prietena din Italia. Wow! Cum? Aici? Ne-am îmbrățișat, schimbat câteva vorbe intr-o englezo-italiana. Și ne-am continuat drumurile. 

Mi-am sunat tovarășul. Abia pleca de la faimosul turn. Un taximetrist i-a luat 10 euro doar ca a pornit din loc, turnul era inchis si si-a facut doar un selfie; unul printre fulgii de zapada si ceata. Dar el isi facuse nebunia de a ajunge acolo. 

Ah! Era o noapte decisivă. Ce ma fac dacă nu ajung la timp sa iau avionul din Vilnius? Abia așteptăm sa ajung acasă. Mi se făcuse așa dor de toți și toate. Țara mea. Doamne! Cât îmi iubesc țara, casa, familia. Sa ajung cu bine…

M-am uitat la mai multe desene animate, am dormit și băut o grămada de ciocolata calda și cafea in speranța ca așa îmi voi încălzi trupul. Hainele îmi erau ude. Mi-am schimbat doar ciorapii și încălțămintea.  

Am ajuns in Vilnius dimineața. Cu trolerul după mine și minunatul meu tovarăș, domnul D. ne plimbam prin oraș. El descoperise orașul mai mult și voia sa-mi arate o cetate. Un alt super “vârf” pe care sa-l atingem. Ne-am cățărat pe un deal și pe piatra cubica cu trolerul in brațe. Am făcut pe wonder woman și desigur ca toți ma priveau mirați:  “ce e și cu nebuna asta de se cară cu trolerul pe munte?!”

Eram stresată sa nu pierd avionul. Îl aveam pe la ora 14. Tovarășul meu mă lasă intr-o stație de autobuz și pleacă prin Vilnius. El urma sa mai rămână prin oraș. Călătoream din nou singura. Când dau sa ma urc in autobuzul  care ar fi trebuit sa fie catre aeroport, mi se comunica ca e stația greșita și trebuia sa aștept pe cealaltă parte. “Fantastic, Angi! Sa vezi cum alergi tu prin aeroport.” 

A venit autocarul și m-am rupt de peisaj. Am adormit. Trăgeam de pleoape sa văd calea către aeroport. Nicio șansa. O adiere ușoară m-a trezit. Eram in stația aeroportului și am fugit repede afara. 

In aeroport m-am dus la baie și mi-am schimbat hainele ude și încălțămintea. “Grozav, Angi. Doar botine cu tocuri mai aveam in valiza uscate. “

M-am urcat in avion și am adormit. Precum povestirile mitice ale lui Eliade sau Paulo Coelho, așa rupeam eu episode și ma trezeam in alte lumi, dormind.

De ce-mi pare rău când adorm in avioane? Faptul ca pierd gustarile. :)))

La un moment dat tresar din somn cu tot corpul pulsând. Nu numai ca m-am speriat, dar am îngrozit persoana de lângă mine. Am mormait ceva de genul ca am visat urat. De fapt, era doar un impuls muscular. Săracul meu corp cât sa îmi mai suporte toanele. 

Ah! Varșovia…un București mai animat. Da, nu m-am dus direct acasa. Am aterizat pe aeroprtul din capitala Poloniei. 

Vai de picioarele mele colindând Varșovia pe tocuri. Plin orașul de piatra cubica.

Am schimbat cam mulți euro in zloți. Așa ca am căutat sa-i cheltui pe toți in oraș. :))) M-am rătăcit de mai multe ori, dar intuiția mea mereu ma salvează si indruma sa descopar calea.  Varsovia

M-am întors in aeroport dupa cateva ore bune și citeam Dalai Lama “arta fericirii”…am adormit pe scaune. M-a trezit un tip care mi-a cerut încărcătorul telefonului.

El avea chef de vorba ca toți cei care se aseaza lângă mine, dar s-a prins repede ca nu avea cu cine sa vorbească :))) 

 Așteptând in aeroport, apare el. Tovarășul meu de călătorie, domnul D. de care crezusem ca scapasem.  Venise si el in Polonia. Aveam același zbor catre Romania. Ne-am reîntâlnit: “Idiotul si rasfatata.” Totusi a avut momente cand era dragut cu mine, imi mai căra geanta si trolerul prin orase. 

Oboseala se citea pe chipul meu ca nu apucasem sa-mi fac rutina cu Novage de vreo 3 zile. Aveam un pulover verde de care ma saturasem, pantaloni roșii ( din cauza condițiilor meteo prin care trecusem erau forte lărgiti). La aeroport m-au super verificat. Ma gandeam ca e normal prin câte am trecut, cine știe ce viruși puteam lua. Doamne! tara mea…abia așteptam sa ajung acasă. Promit solemn ca o sa fiu cuminte de acum înainte. 

Prin cate anotimpuri am trecut in 24 h, daca sistemul meu imuniar nu era protejat si energia mea alimentata constant, picam sigur. Noroc ca iau Wellness Pack constant.

Eram pe locul meu favorit in avion. La geam. Domnul D. era in spatele  meu. 

El: Cum decolează avionul vin lângă tine.

Nu a decolat avionul bine și eu am adormit, trezindu-ma in țara mea. De multe ori dorm in avion de frica, sa nu simt turbulentele, acum dormeam de oboseala.  

România. 

La control pașapoarte sunt întrebata de domnul de acolo de unde vin. Știindu-ma cu musca pe căciula încep: “pai din Vilnius, pai am fost și in Talin și..”

El: Domnișoara, ultimul zbor! 

Eu: Aaaa, din Varșovia.

Îmi iau la revedere de la prietenul meu cu care am petrecut cele mai alarmante  24 h. Ma duc sa caut autobuzul. In stație dau tot de el. :))) Luam același autobuz. Adorm. Precum un cerc continuu de întâmplări, eu trebuia sa-mi închei ciclurile acestor experiențe. El caută sa ma trezească pentru ca avea chef de vorba. Nu avea cu cine. Ma trezesc la Unirii. Acum ne luam cu adevărat la revedere. Iau un taxi și plec spre casa murmurând “of, țara mea! Tara mea frumoasa. Mulțumesc ca sunt acasă.” 

Și totuși…am ratat Finlanda. :))) Ah, Estonia, ne revedem sa iau ferryboat-ul către țările scandinave. Neaparat.

Ia viata ca pe o aventura si traieste totul asa cum ti se asterne in fata. Poti descoperi oameni, locuri, poti trai experiente inedite, fascinante, te poti gasi pe tine in calatorie.  

 

Te imbratisez cu drag, 

 

 

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.