Jocuri psihologice în iubire. Cum ne rănim de teamă să nu fim răniți.

Am început să scriu acest articol după ce am fost pusă în situația de a consilia mai multe persoane cu probleme în relaționare:
Îl observ abătut de ceva vreme și-l întreb ce s-a întâmplat. El îmi răspunde filozofic:

El: Poți face pe cineva să te iubească ?
Eu: nu…poți doar să-i acorzi toată libertatea să plece, iar dacă își va găsi drumul către tine, te-a iubit dintotdeauna.
Nu poți nici măcar să te rogi ca o anumită persoana să te iubească…dacă nu te vrea, nu îi poți impune iubirea ta.
 Ea: “Nu vreau să te mai văd! Abia aștept să pleci!”
În traducere: mai bine te alung eu pentru că atunci când pleci să știi că oricum nu te-am vrut decât să mă rănești conștient știind cât te iubesc. Pentru că ea a fost rănită de atâtea ori încât se așteaptă constat ca toți să o părăsească. Așa că și-a dezvoltat un mecanism de apărare și preferă să-i înlăture înainte de a se apropia mai mult și a o răni.
Alt exemplu: “Mă înșeli! Știu că mă înșeli!” (Și continuă circul. Precizez fără dovezi concrete face afirmații.)
Ea/ el știe de fapt că nu este înșelat(ă), dar preferă rolul de victimă și crede că jucând acest spectacol celălalt va fi speriat de atitudini și reacții și nici nu se va gândi să înșele, dar….celălat, sătul de amenințări și să nu fie crezut, va ajunge să facă lucrul pentru care a fost certat și amenințat atâta timp.  Oricum iubitul/ iubita susține asta despre el. E ca și cum gelosul prin atitudine îl împinge către faptă în sine.
Din greșeală și pentru că exista în inconștientul ei, ea îi spune că-l vrea în viața ei.
El observă imediat greșeala de scriere și o întreabă dacă la el se referă…
Ea, de teamă să nu fie respinsă, neagă, îl ironizează sau spune că există altcineva.
El mai întreabă odată să vadă dacă a înțeles că pe el îl place sau pe altul.
Ea se retrage și mai tare de frică să nu o rănească și să-i repete că el vrea să fie liber și nu vrea o relație.
E un joc în care se rănesc amândoi pentru că nimeni nu are curajul să recunoască ce simte și să-și asume asta indiferent de reacția celuilalt. Să-și asume că va fi părăsit, rănit sau iubit până la capăt.
Iubirea nu-i un schimb: te iubesc pentru că mă iubești”. Ea este: “te iubesc pentru că te iubesc”. Te iau în brațe pentru că simt asta. Fac ceva pentru tine pentru că vreau, te sărut pentru că simt și nu aștept să îmi dai înapoi “ceva” doar pentru că eu îți dau.

Iubirea e iubire, nu târg. 

El: “Uite ce bine vă potriviți! Nu ți-a mai scris cutărescul? Hai că ați fi perfecți împreună”. – o sâcâie el mereu în felul ăsta.
Ea se va sătura odată să-i zică că pe el îl vrea și că nu o interesează nimeni din cei care o caută.
El de fapt este anxios și are nevoie de validare a sentimentelor persoanei iubite față de el, fără să realizeze mesajul dublu pe care îl transmite. O atacă pentru ca ea să-l contrazică și să-i zică că-l iubește și tot odată să-i arate ei ce detașat este el de toți admiratorii ei…când de fapt se simte amenințat că ar putea fi înlocuit cu altă “jucărie”. Ca un copil rănit că mama ar putea să-l iubească pe frățiorul cel mic mai mult.
Și țipăm: “pleacă, nu te mai iubesc”. – Când tot ce ne dorim e ca unul dintre noi să cedeze și să ne unim într-o îmbrățișare.
Dar parcă atunci când unul începe jocul, celălalt face doar să îl întrețină și să caute motive sau să inventeze de ce și el nu mai iubește și va pleca.
Când amândoi sunt răniți, și-au săpat în inimi cu cele mai grele pietre…nu mai e nimic să-i lege pentru că odată ce ai aruncat cu o piatră, nu poți să ți-o mai retragi. Sau o poți lua…dar rana și gaura pe care o lasă nu o poți repara.
Mă gandeam…iubirea. Iubirea există. Este un sentiment conținător și plin. Cum se poate ea evapora și să spui că nu mai iubești omul pe care îl iubeai…oare a fost iubire dacă acum poți să o muți către altă direcție, alt pilon? Iubirea când se așează, ea este. Cum este de exemplu iubirea părinților pentru copii, necondiționată. Ea este acolo și indiferent de ce face copilul, că pleacă sau vine, că este premiant sau nu, orice alege în viață, părinții îl iubesc și îl iartă.
Dacă pornim de la asta, atunci cum pot să te iubesc azi până la cer, iar mâine să-mi iau iubirea și să plec.
Îmi iau frustrările că nu-mi mai satisfaci nevoile, îmi mut centrul de interes…dar dacă acolo a fost iubire, cred că ea rămâne chiar dacă inistăm să negăm că mai simțim umbra ei.
Un copil, dintr- o familie defavorizată și cu o situație precară, mi-a spus odata că el se “învârte ca să se amețească și să nu mai simtă. “
Noi, adulții care ne considerăm “sănătoși”, ne amețim cu alcool, țigări, muncă, mâncare în exces. Orice care să ne prindă mintea sau să ne amețească ca să nu mai simțim golul din noi.
Ce simplu ar fi doar să spunem sincer ce simțim…dar ne este așa teamă de reacția / răspunsul celuilalt. Așa teamă că ne va respinge, va râde de noi, iar noi am fost de prea multe ori răniți să mai permitem cuiva să o facă din nou.
Și totuși nu spunem. Mințim, intram în defensivă, atacăm, vorbim de altcineva, schimbăm subiectul, râdem nervos dacă celălalt se ia de gesturi sau cuvintele noastre și îi tăiem rapid avântul.
Un El entuziasmat: “Da, așa este. Spune tu ce crezi și ce vrei să zici cu adevărat că după aia îți zic și eu.”
Pasează responsabilitatea pentru că el este un băiețel rănit și totuși un bărbat rece.
Doare să iubești și să-ți fie teama că nu meriți să fii iubit.
Prea multe piese de puzzle lipsesc din inimă să ne mai permitem să pierdem încă o bucată.

De aceea azi, decât să-ți recunosc cât te iubesc și îmi lipsești…prefer să fiu rece și să-ți zic că nu-mi pasă de ce alegi să faci sau unde decizi să pleci.

Adoptă întotdeauna o atitudine reflexivă cu privire la viața ta și analizează-ți mereu reacțiile, comportamentul. Să-ți pui mereu întrebările: De ce m-a deranjat ce a zis? Cu ce a rezonat în mine? Ce m-a determinat să mă comport așa?

Astfel ai să identifici adevăratele nevoi și emoții care te încearcă. Fii sincer cu tine înainte de toate, apoi pas cu pas, construiește o relație bazată pe sinceritate în cuplu.

Pentru consiliere în relații, cât și alte preocupări din viața ta, programează-te la o ședință de psihoterapie.
Te îmbrățișez tare știind că ai descoperit ceva acum despre tine,
psiholog, psihoterapeut
Facebook Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.