Cehia și Berlin: love story 2 ( continuare articol Serbia & Macedonia )

Pentru a intelege cum, de ce, pentru cine, motivatia din spatele călătoriei si povestea, citeste mai întâi cum a inceput totul : https://www.abeautyworld.ro/serbia-si-macedonia-viata-ca-un-film-de-dragoste-si-aventura/

Ai citit cum am terminat ultima calatorie si ai retinut personajele? Bun, sa reiau de unde am lasat articolul de mai sus.

” M: “Iubito, vii in Italia cu mine? Mașina ne așteaptă. Îți iau bagajul? ” Imi spuse el privindu-mă prin acei ochi si intinzandu-mi mână. “

Nu am regretat decizia pe care am luat-o, adica aceea de a lua avionul in directie opusa spre Romania. Sunt nebuna, dar asumata in actiunile mele.

Eu: “dragule, nu vin cu tine…ma intorc acasa. Ai mei ma asteapta. Daca e sa mai fie ceva intre noi, sa continuam, vedem…Te las sa te gandesti la mine, am un avion de prins. “

    Am plecat din Struga spre Skopje si apoi urma sa iau avion catre Belgrad. In aeroport am parte de o surpriza. Dau de O. din Croatia. Ups. Stiti momentele alea cand linistea e apasatoare si te mai simti si stânjenit față de persoana din fața ta? Eh, imaginati-vă cum mă simțeam eu acum. Am luat acelasi avion si am continuat sa stam la povesti.

M. imi dadea mesaje incontinuu: “nu pot sa cred ca nu te mai vad, mi-e dor de tine…in curand trecem cu masina prin Belgrad. Daca te prind prin aeroport trec sa te vad. Inca ai timp sa te razgandesti si sa vii cu mine mai departe in Italia.”

   Dupa O. vine in Belgrad mama sa să-l ia către Croația. O doamna eleganta, frumoasă si roșcată. Mi-o prezintă, iar eu ii raspund in croată. ( apropiata de macedoneana ). Drumurile ni se despart.

Eu aveam sa stau alte 8 h in Belgrad, apoi sa zbor in Romania. Am ramas toate orele in aeroport, am cheltuit toti banii pe care ii schimbasem in moneda lor si am vorbit incontinuu cu M. la telefon. Ce dragut ca-mi scrie.

România. 

Eram acasa fericita, campania o incheiasem cu bine si imi luasem si bonusul de 100 euro. Eh, asta iubesc eu la Oriflame, veniturile pasive pe care le iau chiar si atunci cand sunt plecata prin vacante si mă uită Dumnezeu acolo, cât si bonusurile. <3

Ce credeti, m-a uitat M.? Păi cum sa mă uite, eu sunt om de uitat așa ușor? :))))

Vorbeam si ne trimiteam poze. Imi aprofundam ceha si o exersam. Ne era dor unul de altul si trebuia sa facem ceva sa fim impreuna.

Aveam 3 variante: vine el in Romania, plec eu in Cehia sau ne intalnim amandoi intr-o alta tara. El avea bilet ieftin catre Viena si din Viena catre Romania. Pentru mine sa ma duc in Brno, orasul lui natal, era muuult prea scump.

Ok. Sunt o femeie hotarata in toate aspectele vietii mele asa ca am luat decizia finala. Am cumparat bilete de avion Bucuresti – Praga ( capitala Cehiei ), iar el urma sa faca efortul de a traversa toată țara sa vina acolo sa ma vada si sa ma ia acasa la el. :)))

Eram in metrou si vorbeam cu singura persoana care il cunostea si singura careia i-am zis ca plec din tara. Ghinionul meu a fost faptul ca m-a auzit cineva, iar eu am o voce inconfundabila…persoana aia m-a zis mamei si aia mi-a fost. 

Doamna din metrou: “Jano, am auzit ca fata ta pleaca din tara, si-a luat bilete de avion.”

Mama: ” Eh, pleacă. Pleacă in decembrie, nu acum. ”

Doamna: “ba acum. Am auzit-o eu. ”

Pff…va dati seama ce a urmat?

Pana sa vina perioada in care aveam biletele de avion, ma duceam acasa, daca ma duceam, mereu cu o prietena sa nu poata mama sa ma certe prea tare. Macar de rusine. :))))

Mama zilnic imi spunea cat de nebuna sunt: “Angi, stiu ca acum esti mare, dar tu iti dai seama ca pleci singura la mama naibii si habar nu ai unde?”

Tata nu mai vorbea nimic cu mine, iar mamaia mai avea putin si facea infarct.

Mămaia: ” voi nu sunteti sanatosi! Hal de parinti! Cum sa lasati fata sa plece intr-o tara straina singura si fara sa stie pe nimeni!?”

A venit ziua in care a trebuit sa-mi onorez biletele de avion. Decizie, decizie: “sa fac pe copilul cuminte pana la final si sa rămân acasa ca o bleagă sau sa imi iau la revedere de la toti si toate, sa-mi urmez inima, mintea si sa plec?” Vorbim despre mine totusi, iar eu iuuuuuubesc aventurile. Cum prind firul unei povesti, imi miroase a ” pericol” sau experiente tari, hop si eu. Am luat avionul. Familia mea s-a transformat in mielușei si incercau sa-mi intre in grații, sa nu ma supere ca nu cumva sa raman in Cehia si sa nu ma mai intorc la ei. Se purtau frumos, mă sunau in fiecare zi sa auda ca traiesc si inca nu m-a omorat nimeni.

Mama: “Ce faci? Esti bine? Ai mancat? Ce ai facut azi? Te-am sunat că mă bate măta-mare la cap, nu că…”

Cehia, Praga. 

Aveam incredere in el si m-am dus ca o floricică fara sa ma interesez de nimic. A venit dupa mine in aeroport. Nu-mi venea sa cred ca eram din nou impreuna.

Eh, hai ca vi l-am aratat si pe el. Nu obisnuiesc sa pun poze d-astea prea des in mediul online. Orice mișcare fac toata lumea cauta apoi sa investigheze ce, cum, unde, cu cine, de unde. Prefer sa fiu discreta in privinta planului personal.

Luase cazare in Praga sa petrecem cateva zile acolo, apoi sa plecam la capatul tarii in Brno, orasul lui.

Ne-am cazat la un hostel. Va vine sa credeti ce față a facut personalul de acolo cand el avea buletin de Cehia si eu de Romania? :))) Ăia vorbeau cu mine ca si cu el, in cehă. Uneori le raspundeam in cehă, alteori in engleză până se prindeau si ei ca nu sunt din țara aia.

Am trăit Cehia ( de altfel si toate țările pe care le-am vazut ), ca o adevărată locatară. El era ghidul meu. Eh, nu poti cunoaste o tara cu adevarat daca nu esti indrumat de cineva de acolo, dar cand acel cineva este iubitul tau, povestea, tara, până si pietrele de pe strada iti devin mai dragi.

Voiam sa mergem undeva sa vedem un obiectiv turistic si ne opreste un ofiter de politie. Pfff….pun pariu că tata l-a trimis după mine. 

Era, ca si acum, mare agitatie prin Europa din cauza actelor de terorism. Ne-a controlat pe noi si bagajele. M. a trebuit sa explice ca nu sunt de origine ceha, sunt româncă si nu stiu sa arunc cu praștia, dar sa trag cu pistolul. Prin urmare, sunt inofesnsiva precum o pisica sau un iepure fricos.

Praga? Un minunt oras care merita sa-l vizitezi. In centrul orasului este un turn cu ceas, iar cand suna se mișcă niște omuleți pe acolo, cântă, iar tot orașul se adună să-l privească, filmeze, fotografieze.

Eram linistita prin oras de mână cu el cand ma trage de o data sa alergam. Voia sa prindem spectacolul oferit de ceas. Mă tine in brate pe la spate si privim impreuna spectacolul. Oamenii se adunau sa admire ceasul, dar stiti ce? Nu ceasul era atractia principala, ci noi doi. Doi copii fericiti in lumina apusului si asistati de ceas ca un simbol al timpului oprit in eternitate si basme.

Ce am mai facut in Praga…am stat muult mai linistita decat ai mei acasa. :))) Trăiam ,călătoream, descopeream, vorbeam, râdeam.

Am plecat spre Brno. Au fost cateva ore bune in autocar, dar ador autobuzele din strainatate. Cum va scriam si in articolul din Tarile Baltice, toate au dozatoare de cafea, ciocolata calda si mini tablete/ televizoare cu desene animate, filme. Personal ma uit doar la desene animate. :)))

Sa va mai spun ceva despre Cehia, oamenii aia vorbesc o engleza impecabila de la cel mai mic, pana la cel mai in varsta om.

Am ajuns in Brno. Urma sa-i cunosc familia.

Eram in bucatarie. Mama lui ne pregatise niste prajituri si ne lasase mancare in frigider. El sta intr-o casa a unui cartier. Cartier d-ala in care toate casele arata la fel. O casa frumoasa cu etaj. Etajul era al lui si fratelui sau mai mare.

Au intrat parintii lui in camera, iar eu m-am facut mică, mică si mută. I-am salutat pe cehă, iar ei au inceput sa-mi vorbeasca…in ceha! M. le-a zis ca sunt romanca si nu am vocabularul atat de dezvoltat inca. Tatal lui un mare vorbaret si glumet ( ca tata) este profesor de engleza la o universitate de acolo, mama lui o femeie slabuta, blondină si foarte atenta, griulie cu noi. Ce mult s-a bucurat sa aibă o fată in casă sătulă să trăiască cu 3 bărbați. ( sotul ei, M. si fratele lui ).

Fratele lui era si el frumos foc si s-a indragostit…nu stiu daca de mine, dar de parfumul meu sigur. :))) L-a pus pe M. sa ma intrebe ce parfum folosesc de imbăt toata casa cu mirosul meu. Possess by Oriflame. Deja toata lumea stie cât ador parfumul asta. Va atasez link-ul de la articolul scris special pentru el:

Parfumul Cleopatrei – favoritul meu

Zilele erau frumoase, calde si mereu pline de surprize din partea lui. Fratele lui se mutase la parter, iar etajul ramasese al nostru. Eu admiram in fiecare zi peisajul de la balcon, iar el imi aducea cafea si micul dejun.

In Brno este si o padure, un fel de parc prin care oamenii se plimba, se relaxeaza. Am fost si noi pe acolo, iar M. mi-a facut o sedinta foto pentru ca are o camera foto profesionala.

Intr-o zi, pe cand ne intorceam din oras si voiam sa intram in casa, M. realizeaza ca nu are cheia la el. Bate la un geam si apare o bâtrânică cochetă să ne deschidă. Doamna îi vorbeste pe cehă și ii cere sa ma prezinte. Era bunica lui. El ii spune ca  sunt româncă. Eu credeam ca scap repede de scena asta, dar ce sa vezi? Doamna, probabil fostă profesoară, vorbea o engleza de Cambridge si Oxford!

Cât am stat acolo am fost la facultatea lui, jobul lui part time tot in cadrul facultatii, am baut bere precum cehii pe marginea drumului, am urmărit spectacole de lumini si am stat pe iarbă bând bere… ca cehii.

Va dati seama că si atunci cand m-am intors in tara tot bere cehă am băut.

Aveam discutii luuungi despre noi, viata, planuri, psihologie.

Ce mâncam? Mmm..eu nu am prea mult talent in bucatarie. M. m-a surprins intr-o zi cu sushi. Wow! Era prima data cand mancam asa ceva. El mi-a explicat si cum sa mananc, sa asortez mancarea.

Familia lui mai are o casa in alt oras undeva considerat “la țară”. Am plecat impreuna acolo cateva zile.

Casa era simpla, dar superba. Parintii lui isi petrec mult timp pe acolo. Erau muulte carti si o chitara. Asta imi amintesc in principal. Au si o mica gradina cu diverse plante printre care si flori, zmeura.

Ajungem in acel sat, iar acasa ne intalnim cu parintii lui. Schimbam cateva vorbe, mama lui ma ia in brate si ma pupa, apoi ei pleaca catre oras urmand ca intreaga casa sa fie doar a noastra.

Ne-am uitat la filme, un serial desen animat pe care il urmarea incontinuu, mancam, ne plimbam. Ziua el dorea sa mai ude plantele din gradina. Eu ma plimbam intr-o camasa de a lui pe langa el, furam zmeura, stateam la soare sa ma bronzez, beam cafeluta.

Alta data mi-a facut clatite cu inghetata. Da, da … stiu ce ganditi. Cum de eu femeia fit si tot timpul wellness mancam atatea prostii. Eh, traiam altfel pe atunci.

Ah! Ce mult imi plac barbatii care stiu sa gateasca. Si eu pot sa fiu un ajutor de nădejde. :))) Sunt asa sexi in bucatarie. 

M-a dus si la un strand, unde desigur am baut o alta bere. :)))

Eu mi-am incercat talentul la chitara. Invatasem sa cant in liceu, iar acum imi aminteam cateva acorduri.

Mmm… in Brno ne-am intors, am fost si ne-am plimbat cu un vaporaș, plimbat peste tot si pretutindeni.

Sa raman in Cehia? Sa ma intorc in Romania? Mmm…daca nu voiam sa raman restanțieră si familia mea să ma renege trebuia sa ma intorc, cel putin temporar, acasa.

Ah, am uitat sa zic ca are si o pisică bâtrână rău pe care o adoră și se baga mereu intre noi doi.

A venit ziua în care urma să părăsesc orașul Brno și să plec spre Praga. Nu singura, cu M. . Am pierdut timp pe la facultatea lui si ora de plecare a autobuzului era tot mai aproape. Alergam amandoi sa-l prindem. Eu cu geanta pe umar si trăgând fusta mai jos, el cu marele meu troler in brate.

Asta imi mai lipsea acum, sa pierdem singurul autobuz către capitală. Alergam până când M. alunecă pe un pietriș si cade cu trolerul meu peste el. S-a julit rău. Am vrut să-l ajut sa se ridice, dar m-a luat de mână imediat si mi-a zis sa ne grăbim. In autobuz alta problema. Pe mine nu ma recunosteau ca student european ca nu aveam card “ISIC” pentru studenti si a trebuit sa platesc mai mult, dar bine ca m-au luat in autobuz. Ce credeti? Acum am card d-ala. 😉

Am ajuns in Praga, ne-am plimbat si ne-am distrat. Ultimele zile, ore impreuna…pentru o perioada.


Dupa toate spuse si traite mai sus, eu urma sa am avion catre Berlin, apoi Bucuresti. M. era foarte ganditor. Isi dorea sa intre la o facultate din Irlanda si era foarte stresat cu procedeele de admitere si intreaga calatorie. Peste toate astea si eu plecam de langa el. Grea e despartirea. Am stat pana in ultimul moment in brate si era sa pierd din nou avionul.

   Am fugit prin aeroport si cand sa fug la check in ma opresc. Opa…Victoria Secret! Hai ca am 10 minute timp sa fac cumparaturi, cu riscul de a-mi auzi numele prin tot aeroportul chemata la imbarcare.

Germania, Berlin. 

Aveam o escala mare. Asa imi place mie sa-mi iau zborurile sa pot vedea si alte orase, tari. Am plecat in oras: eu, selfie stickul, parul si mintea mea creață.

Nu stiam unde sa cobor sau incotro sa o iau. Am studiat la un moment dat pentru 3 luni limba germana. Am platit mult sa fiu la cursul ala si invatasem chestii generale, dar multa materie am pierdut pentru ca atunci cand aveam cursuri eu eram plecata in vacante.

Am gandit in felul urmator: Unde coboara cea mai multa lume, cobor si eu, unde urca, urc si eu. Nu va recomand sa urmariti turma in viata, dar aici, situatia asta mie mi-a salvat viata.

Asa am ajuns eu la o statie d-asta centrala. Ma duc la un ghiseu de informatii pentru turisti. Ii zic domnului de acolo ca vreau sa vad centrul.

Domnu’: care centru: de vest, de nord, de sud?

Eu: ă?

El: da, domnisoara. E Berlin! La ce va asteptati?!

Eu: domnule, am putine ore in oras. Vreau sa ajung si eu in centru sa-mi fac niste poze cu cladiri dragute.

Domnul a incercat sa-mi explice, dar engelza lui nu se potrivea cu a mea. Mi-a aratat o directie si am plecat pe jos. Imi urmam intuitia si cautam sa ajung la un moț al unei cladiri care imi parea măiestoasă din departare.

Mă opresc. Înghețată !!! O tipa creață, negresă m-a servit. Nu stia engleza, dar nu-i nimic, stiu eu ceva cuvinte in germana.

Incercam sa nu par turista, ci localnica. Nu cumva sa se ia cineva de mine. Pot sa zic si eu cateva cuvinte in germana daca sunt intrebata ceva. Vad un afis pe un stalp. Era cu o romanca care nu stiu ce a facut si era apreciata. M-am simtit mandra tare.

Intuitia mea nu m-a lasat si asa am ajuns eu intr-un centru al orasului. Mi-am facut muuulte poze, am admirat, respirat, trăit și observam oamenii.

Berlinul este minunat, agitat, plin de clădiri, muzee. Nu prea sunt fan Germania. Am avut multe escale in diverse orase din ea.

O colega vazandu-mi pozele din oras imi scrie sa ne vedem. I-am scris sa nu stau mult.

Am zis ca daca tot sunt acolo, trebuie sa beau o bere d-aia autentica si sa mananc ceva. Am dat 5 sau 10 euro pe o bere. Asta mi-a trebuit. :))) Dar cine a baut bere germana in buricul Berlinului.

Era târziu si imi era teama ca nu ma descurc sa ajung inapoi in aeroport. O iau la pas si ajung in autogara din care am plecat. Pff…cum naibii se folosesc astea de cartele? Ce cartela trebuia sa iau? In ce directie? M-am bazat din nou pe intuitia mea. Acolo apareau diverse litere. Vad A-B. Asta trebuie sa fie. Doar e numele meu. Apas pe ambele butoane, iau cartela si aia a fost corecta.

In aeroport si prin oras tot prindeam wi-fi si vorbeam cu M. Ii parea rau ca nu a venit si el cu mine.

O doamna mai in varsta cu nepotul rătăcea prin aeroport. Am auzit-o vorbind in romana si am abordat-o. Nu gasea avionul catre Cluj, iar băiețelului îi era foame. Aeroporturile din Germania sunt imense, iar ca sa treci de la un terminal la altul trebuie sa iei un tren.

I-am dat copilului niste chestii de mancare de prin geanta mea si m-am agitat sa le caut avionul cu riscul de a-l pierde pe al meu. Ii ajut sa-l prinda in ultimul moment, apoi alerg repede sa-l caut pe al meu.

Am ajuns in tara. Ce s-a intampat cu M.? Hmm..totul bine, am vorbit, ne-am intalnit. Totul bine vreun an.

Dar ca orice poveste de basme s-a terminat cu: ” au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Si da, in nicio poveste nu se spune ca impreuna au trait. :))) El a trebuit sa plece la o super facultate in Irlanda. Da, si eu am fost prin Dublin, dar era prea mult distanta. Am vorbit si ne-am racit treptat unul de altul…Ah! Eu mi-am luat certificatul de psiholog inaintea lui. :))) Dragul meu, te astept la o consiliere sau supervizare.

Mă urmărește in online si-mi da like-uri din cand in cand. Nu e foarte activ. Daca imi lipseste? Ca un prieten de stat la cafea. Nu putem sa fim mai mult acum. Eu sunt foarte bine cu povestea mea, oamenii de acum si prezentul meu. Niciodata nu ma intorc inapoi la o relatie sau situatie incheiata. Profesoara mea de religie din liceu avea o vorba: “daca nu am fost buna atunci, de ce as fi acum?”

   Așa ca ma bucur pentru atunci, pentru aceste amintiri frumoase si nu vreau nimic mai mult. Nu-mi pare rau de nimic si nici lui nu-i port pica. Sunt foarte fericita de tot ce am trait, traiesc, cine sunt si tot ce fac. Fiecare experienta din viata mea m-a facut cine sunt azi, iar eu iubesc persoana care am devenit.

Pentru voi un sfat. Traiti frumos, iubiti viata si oamenii. Aveti curajul sa iesiti din zona de confort si sa gustati din toate experientele acestei vieti.

Pentru mine? Le spun mereu parintilor mei sa invete engleza ca sigur intr-o zi le aduc unul tot din Europa sau alte contiente si nu au cum sa stea la povesti cu el. :)))

Cand eram mica le spuneam ca eu ma marit cu un american. De curand mi-am luat viza pentru America pe 10 ani sa plec intr-o vacanta si mi-am amintit de asta.

O sun pe mama: ” Mami, mai stii ce-ti ziceam cand eram mica? Eh, acum am timp 10 ani sa-l gasesc. :))))) “

Parintii mei? S-au obisnuit cu ideea ca nu ma pot tine in casă, ca imi traiesc propria viata si imi iau proprile decizii. Si da, ei ma sustin in tot ce fac si chiar in calatoriile prin lume.

Bunica? Pff…ea niciodata nu se va opri din a-si face griji pentru noi, dar o iubesc mult. Până la urma, am nevoie de cineva sa se roage cu mine si pentru mine cand am un zbor prost.

Mottoul meu: De ce să traiesc o viata mediocră, când pot sa traiesc o viata fantastica !

Te imbratisez cu drag si ne auzim la alte calatorii, povesti de viata…

psiholog, psihoterapeut

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.